Partea nopții în care nu suntem
stăm de partea târzie a nopții
întârziai cu promisiunea nerespectată
cum ar fi să dau cearșaful deoparte
să-ți dezgolesc umerii și fluierul din piciorul unui pui
de cocor ce-a uitat
să dea ocol lunii
era una din acele întâmplări legate de karmă
de care auzi la televizor
nu eu îți iau tu îmi dai
îmi strâng lucrurile fără să-mi pese
nimeni din neamul nostru n-a avut cancer
rămân urme pe albul zilei
de nerecunoscut pentru mine
Dumnezeu a mers pe această zăpadă
imaculată
iubirea noastră ține prea mult după unii
au cerut morții
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.