La porțile dintre secunde
coșciugul lumii atârnă
de mâinile cerului
ascultă cum se macină scheletul
prin morile gândurilor
curg răstignite pe clopotul alb
al cuvintelor toarse-n simțuri
pe zidurile transparente
se derulează ontologica zbatere
ființa ta se agață de avatarele soarelui
la porțile dintre secunde
nu încerca să treci
nu râvni să cuprinzi necuprinsul
dincolo e doar iluzia
libertatea ta este aici
în interiorul tău
mai bine rămâi flămând
decât să guști
din iluzia adevărului
ești totul sau nimic
dator să trăiești
din naștere în naștere
celui care te-a creat
cheia universului este în tine
n-o căuta
o ai
la porțile dintre secunde
poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.