Înțeleptul
Morții sunt cei mai înțelepți, ei știu
Cât de-adânc rădăcinile florilor în pământ se-înscriu,
Cât rabdă-un sâmbure spre-a fi iarăși viu.
Morții îndură-n singurătate frig și ploi,
În inimi care nu palpită și-n creiere reci sloi,
Nu simt bucurie, nici durere sub trifoi.
Morților li-s toate pe măsură și-îndeajuns,
Ei dorm, visează și nu au greutăți de dus,
Nici ura, nici iubirea,-n pacea lor nu s-au interpus.
Ciudat, dar oamenii fug de-a lor comunitate
Sau poate eu sunt cel ciudat, dorind foarte
Să fiu înfășurat în recea lor imunitate.
poezie de Countee Cullen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Countee Cullen. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.