Evadare
Într-un timp părul mă târâia dupa el
acoperită trăiam după o perdea strălucitoare
în spatele ei eu ascundeam o patrie
și multele mele trăiri, căzute în gol
alteori, atârnam bolnavă de frică
spânzurându-mi eu, singură, așteptările...
până-ntr-o zi când mi-am tăiat vârfurile
și-am înțeles că nu mai am rădăcini în cer,
că regatul frumuseții începe cu un păr
împletit în cunună
ca o patrie...
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.