Vremea și vremurile
trebuie să înflorești mi s-a spus, dar eu visam să devin nor
și pentru că rădăcinile mă țineau prizonier
mi-am aruncat brațele în aer și florile înmiresmau cerul
mi-au arestat fructele și toată truda mea a fost în van
nimeni nu se va putea bucura de gustul feciorelnic
cu care mă îmbrăcam în moarte
duce-mă-voi și m-oi duce, când mi-o fi miezul mai dulce
buzele să le sărut, focul răului să-l uit
m-oi tot duce cătinel către colțul meu din cer...
să vă plâng ca să v-ajung...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.