Briciul lui Occam

Împingeam orice indecizie până la paroxism
Gotic... şi femeie mi-e numele real,
În timp ce voi mă veţi numi veşnic, Haborym!
Prima oara ţi-am vorbit în franceză, cu un accent de curtezană
Aveam limba ascuţită şi mă plimbam pe jugulara
Dorinţelor tale întunecate, era un viciu fumat,
Puţin barbar, deşi nici tu nu-mi erai cel mai educat sentiment.
Mă priveai sceptic în toată stângăcia fără logică, dar gândită...
Zâmbeam, după mult timp, nici apă... nici vin.
Uneori noaptea, în oglindiri de apă sărată, îţi auzeam ecoul sufletului,
Călimara ta nu îmi ştia numele, dar striga răguşită
Therese, Therese... philosophe!
Puţin prea erotic pentru trăirile mele.
Sufeream de sindromul lui Stendhal, în fiecare secundă care
Îmi penetra gândul cu simpla iluzie a unei posibile prezenţe de... tu.
Te-am căutat prin romane şi lucrări nescrise, încercam să descopăr
Nu ştiam ce, dar ştiam că îmi trebuie
Acel ceva care se ascundea într-o lepră, care voia să îmi distileze uitarea...
Acum, într-un final pretins, cred că am început să uit să mai uit...
Mă transform în Praxilla din Sicion
Nu mai scriu
Pentru a-ţi scrie
Pentru a-mi fi.

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!