Mărțișor
Curge dimineața spre izvoare,
Ghiocei și tămâioară... strâng,
Vântul cântă într-o legănare
Și în iarbă, tălpile îmi plâng.
Pe sub piele, primăvara-i dor,
Blând lumina s-a topit în palmă,
Prinsă pe un șnur de mărțișor
Și-ntr-o rază infinit de calmă.
Dragostea-i în boabele de rouă,
Fascinantă, tandră și fierbinte,
Cerul peste noi cu stele plouă,
Dezvelind... aducerile-aminte.
Dinspre munte... norii emigrează,
Soarele îmbrățișează clipa,
Când doar sărutările contează
Și parfum de floare mi-e aripa.
Fericirea... bratele-mi întinde,
Îndemnând a crede în amor,
Sufletul și inima-mi cuprinde,
Primăvara... dintr-un mărțișor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.