Cu spatele
moartea
gustul ăsta coclit lăsat cu gol la stomac
într-o primăvară veșnică în nesosirea ei
atâtea tramvaie bete/ oameni deraind pe șine
în fața unui "ei înșiși" pierdut
batista mea parfumată odiseea unei fetițe
multă vreme iluzionându-se că viața este
doar flori... bunăoară narcisa asta... bunăoară cercul sidefat
nicicând intrat în aria de coliziune cu absențele
și cine mai cunoaște limba de dinainte de Babel
toată înrâurirea de sentimente aducătoare de cuvinte clarvăzătoare
purificându-ți apele eului așa de introvertit
om și copac/ copac și sânge
întârziatul nominal cu spatele
la un drum deschizându-se
direct în primăvară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tramvaie
- poezii despre sânge
- poezii despre primăvară
- poezii despre narcise
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre fete
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.