Ars poetica
Graficianul
își poartă frenetic arcușul
pe strunele foii
imaculate.
Arcuri. Săgeți. Arcuri. Săgeți.
Linii drepte.
Curbe.
Ovale.
Intermitente
sau neîntrerupte.
Linii și cercuri.
Pisc și genune.
Celest și teluric.
Real și vedenie.
Din arii celeste
răsare
teluricul trup
de fecioară:
cunună de stele,
cascadă de plete,
o frunte de Venus,
arcade de nimfă,
sprâncene elene,
doi ochi scrutători,
ardent dirijor,
o sferă sonoră,
cireașă răscoaptă de árșița verii,
sulfină mlădie gen Nefertiti,
doi umeri scăldați în zăpezi de Ceahlău,
arípi de Eol,
siluetă de nimfă cu arcurile-coapse
vibrând la mișcarea
freneticei vele.
Când trage arcușul
să-nvolbure-n transă
o coardă spirală
fără sfârșit,
însuși desenul
se smulge din coală
și zboară, săgeată,
în infinit.
Linii și arcuri,
curbe și cercuri,
zbor de Măiastră
sunt
și cuvintele.
poezie de Nicolae Mătcaș (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.