Cântecul toamnei
Plouă trist peste zâmbete seara-n octombrie
și ușile se-nchid cu plecări printre ziduri
uitate de timp și de ferestre.
Pe portativ au mai rămas lângă cheia sol
trei do de jos
imitând vântul și suspinul din pernă.
Drumul s-a întins cât o pădure desfrunzită
de la un timp la încă o amintire
aproape veștedă.
Dinspre apus urme de pași către
mine desenează umbra îmbrățișării tale
de azi.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Victor Iacobescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.