Decapitând șuvoiul, secunda mă alege
Își obturează timpul clepsidrele-ntre maluri,
pervers cum e nisipul, zelos, la patru ace,
se furișează-n ochiul ce poartă idealuri
în lumea de alături, în mineral... și tace.
Argat se dă gelosul seminței de firuță,
să-i lege-n fire pârgul când prouru-l străbate,
dar mie mi se plânge că omul nu-l mai cruță,
și-n lumea de dincolo de mineral va bate.
Decapitând șuvoiul, secunda mă alege
și mușcă miez din mila ce-o va trăda prin rigă
la jocul ce-i convine trișoare, fără lege...
în lumile-amândouă doar mineralul strigă.
Cât vegetalul încă irumpe în inele,
vom număra în treacăt și căzătoare stele.
sonet de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Valerian Bedrule. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.