Roadele mării
Pământul se-înălbește când holdele se coc; întreaga zi sub soare
Fulgeră secerile-n lan, până-n amurg când umbra serii țese șaluri
Și cuiburi de tăcere moi peste cântecul cosașilor voioși care
Aduc acasă-n carele lor grele recoltele de aur de pe dealuri.
Valuri de ger albesc câmpiile posomorâte-ale mării care muge
Și oameni pribegi se pierd în depărtări sau din adânc recolta-și strâng;
Dar, din cântecul marinarilor, oricât de estompat, va ajunge,
La noi, întotdeauna, suspinul unor inimi nepereche care plâng.
poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru John McCrae. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre seară
- poezii despre recoltă
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre marină
- poezii despre inimă
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.