* * *
A început, timid, sa îmi rasara,
Un ghiocel, în iarna de afara,
E fraged, mititel și zâmbăreț,
Dar va veni asupra lui îngheț.
E încă iarna, el veni grabitul,
Să prindă intre frunze răsăritul,
Nu știe ca e timpul sa mai șada,
Sub plapuma călduță de zăpadă.
Eu am sa sap în jurul lui pământul,
Când soarele alunga norii, vantul
Și am să-i fac culcus intr-un pahar,
Ca pe-un trofeu, sa ți-l ofer în dar.
Este frumos, gingaș și subțirel,
îți canta, draga mea, din clopoțel,
Iubirea, dorul, le-am pus în petale
Și toate, sunt cu toate ale tale.
Primeste-l și îl pune la fereastra,
Să lumineze primăvara noastră
Și cat mai este încă zvon de iarna,
Mai lasă-l lângă tine sa mai doarmă.
poezie de Toni Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Toni Ionescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.