Sonata Lunii
Luna se plimbă-n voie cu trena de argint
așterne pe pământ visări cu mare tihnă
oglindește fericirea cu nimbul cel sfânt
e stăpâna legendară pe noaptea de odihnă.
reflectă în lacuri lumina iubitoare
mângâie cu drag natura somnoroasă
veghea ei nesfârșită e edificatoare
regină-n veșnicie magică grațioasă.
îmi vorbește duios când am o insomnie
descriind frumos splendori din univers
mă surprinde mereu cu câte-o bucurie
acordată la lumina-i pun patimă în vers.
pătrund tot mai adânc în vraja candrie
fascinației lunii nu i-am găsit revers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.