Pe umerii somnului
În mâinile tale am lagat iernile cu noduri,
erau rămase pe drumuri
și nu le-am lăsat să fugă dintre noi.
Nopțile și-au sculptat singure întunericul
în aerul rece,
stelele căzute în gânduri
așteaptă sosirea dimineții pe acoperișuri,
orașul încă doarme cu botul pe labe
fără să fie grăbit la activitate zilnică.
Îți privesc fața și părul răsfirat
pe umerii somnului,
m-am trezit prea devreme ca o fiară
care-și adulmecă prada de plăcere,
și mă iert pentru paza care o fac
cu dorința de dragoste.
Te-am îndrăgit prea mult
încât mă oblig să nu te tulbur,
ci doar să te sărut ca într-un vis
într-o grădină cu flori de regina nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.