Când eşti deja bătrân şi viaţa îţi dă brânci

ori te înfigi mai bine pe picioare şi rezişti ori cazi în genunchi şi-abandonezi
cândva, o luai la palme şi o trânteai în pat, iar viaţa scâncea supusă
acum, priveşti în urmă la tot ce ai uitat

arome şi mirosuri trec fără-înfiorare
o floare se desprinde şi în cădere moare
te-agăţi cumva de clipă, te umpli de prezent
şi ţi-ai dori la viaţă să rămâi repetent

priveşte-n jur, e toamnă cu rădăcini uscate
te-agăţi cumva de-o rază, promisiuni deşarte, uitarea te cuprinde,
te cerni în amintiri, cazi şi în jur e noapte, uitatele trăiri

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!