Asalt poetic
azi dimineață
m-am găsit pe mine însumi
eram străpuns de o săgeată și gol
în camera pustiită
identic ca acum o sută de ani
ascultând în eter aceeași
tristețe sfâșietoare
a poeților
în acest timp oamenii de zăpadă
coborau încet în pământ
iar luna
își săpa singură groapa
eu învârteam de o manetă
și toată lumea se rostogolea
toți cei de deasupra
se prăbușeau
absorbiți de vulcani
acum mai am cu mine doar câteva mere
și o carte goală
în timp ce o scriu
scrisul meu
zgâlțâie lumea
iar versurile îmi șuieră pe la urechi
precum gloanțele
poezie de Ion Calotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Calotă. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.