Simplu deliciu al firii

precum căderea dinaintea unei ninsori
ce-mi lumina chipul într-o mie de feluri
printre ziduri mâncate
de ceaţă umbra unui coşar
mi-a pus degetul oblic pe buze:
în lumea noastră avem case din flori
trupul meu găsea durerea - combinaţia dintre ţărână şi apă
o manieră vicleană

treceam singurii îndrăgostiţi de urât
în cea mai depravată zi
când
ştiinţa şi religia
au coborât să bea ceaiul
în stradă
moartea fericită să ne găsească în viaţă
umplea aerul cu markerul înmuiat în arsenic:
cine are ochi de văzut şi urechi să audă...

întruchiparea răului -
timpul avea să ne celebreze păcatul
în subconştient
trăirea intensă a cărnii răbda un stăpân nemilos,
arta
din ce în ce mai puţin temătoare
precum greşeala dintâi

când glasul lumii s-a deprins să-şi ignore părinţii
iar celelalte lucruri s-au surpat de la sine
dragostea n-a mai avut nimic de a face.

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!