Veronica Micle

Poetă neferice, cu-o inimă fierbinte
Şi-aprinsă de-un Luceafăr privindu-l la zenit,
Sclipiri de diamante îţi ard în ochi şi-n minte,
Eternă muză tristă cu suflet răscolit,

Amestec de Veneră şi de Madone sacre
Ţi-a fost succintă viaţă de miere şi de-amar
Slăvită de-al tău Zeu, blamată-n voci de soacre
De cei ce-mproşcă bârfe, fără-al iubirii har,

Tu, Veronică blondă, cu ochi de ametiste,
Cu plete de vestală şi bucle strălucind,
Regină-a Poeziei din slove dulci şi triste,
Privim cu drag la tine şi lacrimi ne cuprind,

Căci n-ai avut putere ca să rezişti pierzării
Şi tragediei vieţii ce te-a lovit din greu,
Când Zeul şi-a luat zborul, la marginea răbdării,
Tu ai decis în grabă să fii cu el mereu...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!