Mortul viu
Bate omu-n poartă noaptea,
Câinii latră neîncetat;
El gălbui ca lumânarea
Pasuʼ înapoi și-a dat.
Se întreabă ce-i cu sine,
De ce lumea l-a uitat
Și cu durere s-apleacă
Spre un nume scris în gard.
Iar se uită lung la casă
Ca și de atâtea ori
Și întinde mâna-i ceară
Și privește către nori.
Nimeni nu deschide ușa,
Nimeni glas n-a auzit
Și stau toți culcați în casă...
Pază-i viața ce-a trăit.
El tăcut se-ntoarce acuma
Spre un drum întunecat...
Cimitirul îl așteaptă,
Toți ai casei l-au uitat.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marina Geanina Voinea. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.