Hai să dansăm,hai să iutăm

Pe când se făceau cărţile, jocul nu mai conta ca joc, doar
mâinile, cu degetele ca nişte lumânări ardeau la
marginea uşilor
pe care intrau să se vadă livizi
şi ai nimănui, pierzându-ne viaţa
în folosul unui rictus pe care inevitabil îl producem
prin declanşarea unei crize care se lasă cu
"La mulţi ani trăiască!", cu dans şi
a doua zi cu uitare...
Doar muzicuţa prietenului meu
mai dădea veste cartierului că încă trăim
şi muzica ne mai ţine respiraţia. În rest, ce să mai zic,
zac tomberoanele ca parlamentarii în baruri.

poezie de Gellu Dorian din În absenţa iubirii
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!