Ochiul ce te ninge
Se lasă frigul pe sprânceana nopții,
Strada atârnă de un felinar,
La ceasul ăsta, de-ar vorbi pereții,
Ar trece basmul lumii-n calendar.
Pe la ferestre, chipuri teatrale,
Par niște umbre care te conjur,
Jucându-și rolul vieții... Fiecare
Privind banalul, intim abajur.
Un zâmbet trist. Plânsul neprimenit.
O-mbrățișare, act de pietate,
Sărutul de final, neavenit
Într-un moment infim de caritate.
Cerul dezbracă țolul sclipitor...
Am pașii repezi. Se aud în beznă.
Mi-e sufletul și print, și cerșetor
Cu lancea orei scrijelesc pe gleznă.
Văd banca ponosită de un jind,
"Protagonista" multor revederi,
M-așez și fredonez un alt colind
Ce-a venit azi și pleacă nicăieri...
De frige, drama frigului nu arde,
Aprinde inimile-n noi. Perfect!
Te voi iubi mereu sub zero grade,
La modul cel mai sincer și concret.
Iar chipul, incurabil visător,
C-un ochi râzând, cu celălalt te ninge.
La poarta vremii prinț și cerșetor
Mi se arată iarna: plânge, plânge...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Ene. [Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre teatru
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.