Zăpada, stăpână peste zări albastre

Natura e ca o copertă de carte
învăluită de mister,
iar umbrele tremură undeva
pe o alee uitată de soare.
Lungi şi neîncheiate sunt poveştile lor,
având aura unui mit,
încuiat de atâta vreme
în subconştient,
ca o fantasmă nocturnă,
născută din frunze şi petale.
Văd cercuri de lumină
sălbatic ancorate în univers
şi paginile vorbesc
cu timpul îmbrăcat de sărbătoare,
imaginea panoramică
e încă încărcată de zâmbet,
zăpada pare un intins imperiu
stăpână peste zări albastre,
iar noi vom prinde fiecare picătură dulce
aflată pe crengile tale
şi vom înota în infinturi mari de rouă argintată,
zădărnicind ivirea soarelui
pe bolta încremenită de tăcere,
ascultând primul gând romantic,
sau prima evadare
din lumea copacilor goi.

poezie de Eugenia Calancea (14 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!