Păr în nas
Bătrânețea le-a oferit perioada de glorie
Acestor perverse, băgăcioase fire de păr,
Împânzindu-se-n nas ca iedera,
Vârându-se-n ambele nări.
Cum forfecele nu se simte bine-n nasul meu,
Sunt vânate și prinse cu degetele.
Au rădăcini care-ajung parcă până-n călcâie,
Iar smulsul lor înțeapă, înfiorându-mă minute bune.
Nu trece mult și cresc la loc.
Dar nu asta-i grija cea mare,
Privind în oglindă,-am început să observ în urechi
Conturul unei păduri.
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.