Alerta pământului

Pământul face valuri, se frământă,
Bolnav de noi rapace furnicar,
Ce din adâncuri pân' la bolta sfântă
I-am pângărit curatul cu murdar.

El ne dă viaţa şi primeşte moartea,
Lăsându-se lucrat ori blestemat,
Rotindu-se din zi, să facă noaptea,
Menţine-n viaţă lumea de păcat.

Pământ părinte care-ţi creşti cu trudă
O droaie de copii ce se răsfaţă,
Răbdat-ai de la Dumnezeu, în faţă,
O palmă pentru noi şi-acum ţi-e ciudă.

Ne pedepseşti cu dragoste fierbinte,
Ca să ne fie ruga mai curată
Şi să ne fie-nvăţături de minte,
Ne scuturi, poate ne trezim odată.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!