Pentru un timp
Dominându-mi aerul și plutirea
zâmbetul îmi îngheață,
am degete legate într-o plasă,
curenți îmi mușcă pielea.
Mă înghesui în sigurul loc portocaliu
unde-mi fac foc de tabără
din cuvinte ce-mi încheie nasturii pielii
alungând suflarea rece a zilei.
Spuma amintirilor îngălbenite o dau deoparte.
O nepăsare curge înaltă pe crengile goale,
mecanism trezit pentru topirea picăturii ce aprinde trăsnete.
Rugăciunile de copil nu mai sfarmă neliniști,
îngerii sunt reîntorși în ceruri.
Din sinele meu salvez ce mai pot
printre tăceri ce n-aduc vindecare,
voi fi piatră, pentru un timp.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.