Sunt menestrelul
Sunt menestrelul... viselor de noapte,
Poeme scriu... la margine de dor,
Flămând voi fi, mereu, de buze coapte
Și-n lumea asta... fi-voi călător.
Bani dacă n-am cerneală să îmi cumpăr,
Voi vinde sărăcia... într-un târg
Și voi cânta iubiri... fără astâmpăr,
Când patimile-n sânge... vesel curg.
N-am să cerșesc și nici nu împrumut,
Poetul știe... tot ce nu se știe,
De-i pică o cadână-n așternut,
El o transformă într-o poezie.
Voi pune azi cuvintele-ntr-o formă,
Cu ritmuri pentr-o rimă-ncrucișată
Și sentimente libere de normă,
În viața ast-atât de-ntortocheată.
Apoi... fuma-voi un trabuc nebun,
Privind la luna care ne zâmbește
Și-nfășurând-o-n aburi de tutun,
Pun de-o cafea și scriu dumnezeește.
Sunt menestrelul nopților de taină
Și în iatac pătrund fără de cheie,
Demult... eu am rămas fără de haină,
Dar te-am găsit... și nu mai plec... femeie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.