Alcool contra sens
S-a răzvrătit pulsul sufocat de inerție,
A căzut și pielea prin care șerpuiau iluziile,
Iarba mă ceartă prin foșnetu-i a toamnă,
Scorțișoara din ceai fiind singurul îndulcitor.
Îngeri îmi vin străinii chemați a ne ruga împreună,
Ciuma se plânge uitată ca ultima zdreanță de rătăcire,
Marcând hotarul dintre privirea nenăscută și fiorul de a fi.
Știu oare norii să te ascundă în lacrimi de secetă?
Luna e la a nu știu câta eclipsă deportând seva
străbunelor armonii,
Îmi întrebi frica duioasă de ce ți-ar înghimpa curajul,
Iar vacarmul străzii împinge negocierile spre pauză,
Dând sens furnicarului înecat în alcool de mancurtizare.
poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diana Ciugureanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre puls
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre graniță
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.