Fântână înfundată
Numai tu, mamă, numai tu
ai mai rămas să strângi
umbrele sfinților înșirați
pe gardul de trestie,
după care le așezi
cu atâta sfințenie
în batista ta de duminică.
Aș vrea să fie la nesfârșit
acele dimineți
în care să cânte cocoșul
de câte ori te apleci
peste fântâna înfundată
de atâtea ierni.
Poate ai intuit
că prea devreme
se coace pâinea la tâmple
și prunii prea mult s-au încovoiat
sub burta lăsată a lunii,
de aceea îmi ceri
să mut departe
oglinda
în care se vede
cum o sămânță se îneacă în sânge.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Aripă sub ape
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.