Spleenuri (4)
De morb de nostalgie de terestru cad
Mă tot crucesc c-am fost în acest iad!
Boem plutind pe vinul de rubin,
Lăsat de unul singur prin vâltoare,
M-am afundat în cel mai negru spleen
Și în iubirea voluptoasă care doare.
Indiferență. Nici gând de escapadă
Cum să dorești la infinituri plus?
Aștept zadarnic hlamidele să cadă
Peste poeme. Nimic nu-i mai presus.
Se odihnește, alb de inocență, Cerul,
O lene sepulcrală domnește-aici în Rai,
Și veșnicia-i garantată. Știu Misterul
Nu circulă prin galaxii nici un tramvai.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.