Înfrângerea turnului
pietrele turnului
scoase de mine din zid
iveau ferestre
eu părusem că sunt chiar turnul
dar eram doar
aerul albastru dinăuntru
ce conținea lumi feerice,
vulnerabile
cu fiecare piatră căzută,
cei dinafară
mă respirau, mă simțeau
și li se dezlipeau pleoapele
astfel,
toți oamenii aceia necunoscuți,
îmi deveneau cunoscuți
datorită clipei lor de-adâncă-asemănare,
acea clipă-n care zâmbeau
și exclamau clar:
"Te văd, te văd, te văd!"
eram din ce în ce mai vulnerabilă,
și tocmai de aceea,
mai bucuroasă
și noi toți
ne recunoșteam
în gustul zmeurei
de lângă prispa milenarilor
noștri
bunici
comuni
care nu știau niciun turn
înafară de cel al cerului!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cecilia Birca. [Vezi poezii despre înfrângere, poezii despre bucurie, poezii despre albastru sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.