Renunțare...
Iar m-apucă năbădăii,
la cotitură te-aștept,
tu să fii ciuca bătăii
că n-ai ținut drumul drept.
Mă retrag, nu-i de mirare,
nu mă certa, că leșin,
la gâlceavă ai valoare
plătită cu bani peșin.
Te-am iubit așa-ntr-o doară,
crezând că m-oi cuceri,
dar nu era prima oară
când îți vindeai lujerii.
Trebuia să am răbdare,
nu era bine să-ncerc,
m-am grăbit și-n renunțare
am ieșit din al tău cerc.
Nici nu mă mai uit în urmă,
piară-ți necazu-ntr-o zi,
nu fac parte dintr-o turmă
pe care-o poți îmblânzi.
Cărarea vieții e largă,
iar tu caută-ți un alt
și învață-l ca să meargă
din înalt spre mai înalt.
Să vă înălțați din beznă
și să vă fiți de folos,
prăbușirea e mai demnă
în cadru spectaculos.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.