Când pescarii au plecat
Coca de lemn a bărcii
lovește ușor
cheiul.
Zgomotul valurilor
de-a lungul
țărmului.
Cioburi de sticlă
sclipind deasupra apei.
Departe, dealuri creionând orizontul.
În cabană
mama și tatăl
se odihnesc.
Copiii nu mai sunt aici.
Au carierele și casele lor
în locuri îndepărtate.
Ei își amintesc barca.
poezie de Richard Provencher, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Richard Provencher. [Vezi poezii despre bărci, poezii despre pescuit, poezii despre odihnă, poezii despre mamă, poezii despre lemn, poezii despre copilărie sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.