Magia copilăriei
Gândurile mă poartă prin copilărie,
va rămâne cel mai regretat paradis
și chiar de timpul aleargă-n veselie,
încerc să-l străbat, măcar, prin scris.
Mulți ani s-au destrămat, în neștire,
făr' să știu când, timpul a îmbătrânit,
într-o zi am găsit în oglindă o privire,
era fetița cu ochii zglobii și-a zâmbit.
Am simțit nostalgia curgând în vene,
emoția a strâns, chiar inima-n chingi,
dar dincolo de trăirea ce pleacă-vine,
amintirile-s un copac cu multe crengi.
,, Copilăria-i singurul paradis pierdut''
pe care-l străbatem, primind energie,
dar fiind încorsetați de-al vieții tumult,
mai rătăcim și pierdem singura magie.
poezie de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.