Cineva mă strigă, Teo...
de câte ori ți-am spus
să nu mă mai strigi pe numele mic
că s-ar putea ca vecinii
să creadă că
suntem amanți
oricum fericirea crește între noi
o privim prin fereastra de la răsărit
din când în când o purtăm în brațe
ca și când
s-ar fi născut
din prima noastră dragoste
uite
trecătorii au ură în priviri
vântul sălbatec ne suflă tăcerea
timpul ne bate pe umăr și
se adapă din noi
tăcere
cineva de dincolo de gard mă strigă
teo...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.