De mă voi ruga luminii
Ce pot să-ți mai spun
când mă chemi mereu cu privirea
în brațele tale să odihnesc.
Inima mea-i supusă răbdării crude,
dorința vibrantă mă strigă.
Trandafiri roșii urcători
lângă inima-ți atât de nebună
arome seducătoare adaugă.
Bucurii și tristeți din trup
așteaptă coacerea fructului,
plăcerea și gustul
pâinii calde,
de mă voi ruga luminii
să-mi împrumute cuvântul.
Văd cum transparentă dispari
cu flăcări deasupra de apele somnului
sub care comorile se ascund
și eu le tot caut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.