De rămân...
Sub pleaopă te ascundeam
și când o închideam
in nespuse vorbe mă ucideam
de prezentul-n care eram
și se împreunau
cum ne îmbrățișam
și nu se mai dezlipeau
ca o scoică
ce-și apără
și moare
de rămâne singură
fără perlă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.