De ziua mea
Acum... și șapte de-ani, veneam și eu pe lume
Ca să mă aflu-n treabă... aveam doar gânduri bune.
Era gata să mor... și mama, odat' cu mine
Dar Dumnezeu n-a vrut și s-a răstit: "Nu-i bine!
De ce dai înapoi?! Nu știi ce ai promis?!
Chiar dac-ar fi război, nu vei cădea-n abis!"
M-am întors, rușinată, din hotărârea mea,
Știind că viața toată va fi-ncercare grea.
Cu toate că zâmbeam, tristețea-mi da de furcă
Și în suflet găseam un mare dor de ducă...
Strângând din dinți, gustam toată durerea vieții,
În timp ce îmi treceau toți anii tinereții.
Nu vă mai spun povestea, că e numai a mea,
Și știu că dac-aș spune-o, nicicui nu i-ar păsa.
Și uite-așa, aflați pe Geta, obosita,
Ce are-n ea IUBIRE, câtă spunea Nichita.
Mă bucur c-am păstrat curat și cald în suflet!
Așa, am reușit să știu să pierd c-un zâmbet.
Un om - un Univers... o viață - o poveste...
Și la sfârșit vom spune:"A fost... și nu mai este!..."
Dar, astăzi nu mai plâng și o să chefuiesc
Și voi trăi mulți ani, fetița să îmi cresc!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.