Axis
Eu nu plâng după acte de identitate,
Or fi mai importante-n universul paralel.
Știu cine sunt! Doar asta are-nsemnătate!
Și nu pun preț pe cele ce-au zburat din carusel.
Adânc nu voi jeli după vreun lucru pipăibil
De-ar fi chiar trupul ce mi-a stat inel.
Regretul - doar o țară exilată-n imposibil -
În portul meu - nicio corabie cu-al său drapel.
Nu voi cârpi clepsidre scurt-circuitate
Ci, precum vulturul ce-și rupe ciocul său de-oțel,
Mă strâng în mine pe sub pleoapele uscate
Și-accept să-mi germineze soare pe un cer altfel.
Eu îmi sunt ax. Îmi sunt deplinul meu acasă.
Nu plâng că nu mă vizitează neamuri. La castel
Nu îmi doresc suită abordând grimasă!
Iar forma lacrimii e aprobată numai la cercel.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cecilia Birca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre porturi
- poezii despre plâns
- poezii despre marină
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre drapel
- poezii despre dorințe
- poezii despre cercei
- poezii despre castele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.