În cușca fiarelor
Eu sunt Mitif cel dezarmat,
în cușca fiarelor turbate,
și minți sinistre, sclerozate,
îmi fluierā-n urechi sā fiu bārbat...
Mii de fiori, vai, sângele-mi strābat,
mā ia cu disperarare și cu frig
la cine, Doamne, oare, sā mai strig,
când dinții fiarelor în carne mi se-nfig?
Devin solemn, devin tânguitor,
nimeni din jur nu-mi vine-n ajutor...
De dinafara cuștii, confrații mei surâd,
surâsul lor devine instigator și hâd,
atunci când, din mulțime, iubita-mi se desprinde
și, fārā nicio milā, ea spiritele-aprinde,
aplaudând, cu palmele ei fine,
cum toate fiarele se plimbā-n mine...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.