Năuc
sunt năuc... năuc de dor...
nu pot noaptea să mai dorm!
crengi de nuc vântul îndoaie
eu întorc foaie cu foaie
timpul cel trecut în ani
fără griji și fără bani..
când plecam seara de-acasă
și veneam în dimineață!
vesel... cu mâna fierbinte...
fă-mă Doamne, ca-nainte
și îți dau averea toată
numai ea e vinovată!
am muncit uitând de mine
ca în stupul de albine...
am greșit... acolo-i miere...
dar la mine... numai fiere!
unde am găsit-o oare...
de o port la cingătoare?
și la doctor de mă duc...
și acolo sunt năuc!
spun că inima mă lasă
el îmi zice... du-te acasă!
stai în pat... la anii tăi...
nu umbla pe alte căi!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.