Singura iubire
Când mi se coboară îngerii și-mi scaldă
Inima umbrită și-n tăceri culcată
Dinspre veșnicie mă cuprinde caldă
Singura iubire ce s-a dat vreodată.
Ochiul mi se-nchide și-mi sporește iară
Gura în cuvinte puse pentru cină
Cade la răstimpuri lacrimă de vară
Împletind în gene fire de lumină.
Până nu se naște singurul ce știe
Să mă dăruiască și să mă alinte
Toata rugăciunea-i o făclie vie
Până nu se naște Cel de mai 'nainte.
Când mi se cobora îngerii să vadă
Inima de poate-n răsărit să iasă
Risipiți în palme fluturi de zăpadă
Au rămas acolo înflorind o casă.
poezie de Adriana Cristea (22 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.