Ianuarie
freamăt...
spațiul, tot, devine
leagănul pământului,
gânduri zăvorâte de nori,
puls zbătut,
puls roditor în ramuri.
alunec din zarea privirii,
din orizont cusut cu fire de sânge,
în pânza cerului
natură și eu,
trup și inimă,
muguri și ochi,
flori crescute ca palme
nuntă de zări cu floare
clipă frântă de secundă,
soartă lovită de tâmpla vremii
ușor zefir purtat pe clape de pian.
colb de soare,
ramuri golașe,
zi uitată
dincolo
dincolo pe lespedea secundei
ianuarie-jumătate,
acasă, Eminescu
aici, printre flori
luceafăr și stele ce curg din ramuri spre cer...
întoarse de oglinda pământului.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.