Lacrima de dor
Abia născută-n colț de ochi,
se scurse
ca o sclipire pe obrazul ud,
purtând cu ea durerea.
Și tot curse
prin timpul tău
și-al meu,
atât de crud.
Izvorul ei,
lumină-n întuneric,
e liniștit acum, eliberat
de vina lui.
În traiul ezoteric,
de încă
o durere
a scăpat.
Dar ea o poartă,
ea e-n suferință,
o-apasă și o duce tot mai jos,
cât mai departe.
E ca o ființă
ce nu mai este
lumii
de folos.
Se scurge
străbătând necunoscutul
c-o strălucire vagă, de izvor
sub un alint de raze.
Nu-i tumultul,
e doar o lacrimă
și e
de dor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.