Ah!, Simm, poezia...
Liturgic erotism, sublim wagnerian,
interpretat serafic la orgă și pian...
Lacrimi și muguri năzuiesc spre Cer,
voluptăți ce se pierd sfâșiate-n eter.
Singurătăți pline de urma lui Dumnezeu,
ah!, metafizică și transcendent, polileu.
Gânduri sfărmate în puzderii de versuri,
lespezi de-azur, delicatețe și sensuri...
Din carnea-ți lucidă răsar primăveri,
siderată, te-ntrebi cine-ai fost până ieri!
Sufletu-ți fermecat de lume și sine,
complice cu absolutul, mi s-a-nfipt în retine...
Ah!, Simm, poezia e farmec, leșin, rătăcire,
te scoboară-n suprem și-n nefericire...
Un flutur de aur, de-a pururi, ți-e frate și mire!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.