Cea care orbește
La ceai, la fel cu ceilalți, ședea.
C-apucă altfel ceașca, la-nceput,
puțin altfel ca alții mi-a părut.
Și brusc zâmbi. Aproape că durea.
Când în sfârșit ei s-au sculat vorbind
și la-ntâmplare și încet treceau
prin multe încăperi (vorbeau, râdeau),
eu am văzut-o. Celorlalți urmând,
Închisă-n ea ca cea ce va să-nceapă
să cânte, în curând, pentru mulțime;
pe ochii bucuroși, în limpezime,
lumina se-ntindea ca peste-o apă.
Urma încet și-un timp îi trebuia,
parc-ar fi fost ceva de depășit,
și parcă, după ce va fi suit,
ea nu va mai umbla, ci va zbura.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre depășire
- poezii despre ceai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.