Aștepți să te mușc și eu tac (poem dedicat vieții)
am devenit femeia de carton.
ochii tăi se agață de mine,
cu remușcarea unui geniu ratat,
clopot cu limba in unghi, ca un fulger.
mă privești, te privesc... și tac!
amurgul tropăie prin noi, în galopul copitelor de cristal.
mă înfioară gura timpului, îmi râde-n față sărutul palid cu dinți retezați.
mă crezi o cârjă, vrei să te sprijin, dar sunt mai șchioapă decât tine.
îmi perforezi cu dinții mâna... și eu tac.
mimezi ceremonia dansului în doi, tentați în simțuri dereglate, versuri,
cuvinte zdrențuite fac cangrenă.
învinsul delir!
o stea agățată de noapte îmi cere o țigară.
mai am două, ia tu una!
am devenit femeia de carton decupat,
saltimbanc, arlechin.
tu crezi că sunt jivină
aștepți să te mușc, dar te privesc și tac.
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Toma. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.