Stări...
Trenul vine, trenul pleacă
Impegatul rămâne adormit pe-o bancă.
Jos la smoală, gata de ducă
Mă mai ține lanțul ce stă să se rupă.
Prind din aer adieri înmiresmate
Crinii regali îmi rămân în amintire.
Chiar și acum, vecini-s surprinși
Nu știu cum de-au pus "bila pe cinci".
Și privesc cerul albastru, liniștit,
Am sufletul plin de lumină, sunt fericit.
poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre lumină
- poezii despre fericire
- poezii despre căile ferate
- poezii despre crini
- poezii despre amintiri
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.