Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Stări...

Trenul vine, trenul pleacă
Impegatul rămâne adormit pe-o bancă.

Jos la smoală, gata de ducă
Mă mai ține lanțul ce stă să se rupă.

Prind din aer adieri înmiresmate
Crinii regali îmi rămân în amintire.

Chiar și acum, vecini-s surprinși
Nu știu cum de-au pus "bila pe cinci".

Și privesc cerul albastru, liniștit,
Am sufletul plin de lumină, sunt fericit.

poezie de (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cândva... călătorind

Călătorind departe, am uitat
Să cobor la timp în stație
Am adormit... sunt plictisit,
Iar trenul pleacă mai departe.

Afară soarele străluce
Aruncând în jur cu flăcări,
Sunt captiv în cuptorul prăfuit
Și ies aburi dintre scaune.

Am plecat pe hol în jos,
Să-mi dezmorțesc picioarele,
Privesc în jur fără interes
La cum fumează "Nașii".

"N-are rost te opui, aprinde o țigare",
Îmi spun, stând proptit în tocul ușii,
Aruncând apoi destins si detașat
Țigarea pe-o multicoloră fustă.

poezie de (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Punct de fugă

Jos la răscruce, gata de ducă
Ce mă mai ține, mă tot hurducă.

Dorul atârnă frunză săracă,
Dragostea vine, dragostea pleacă…

Prind, ca din palme, să se răsfire
Cioburi păstrate în amintire…
Ca o minciună consolatoare,
Vremea mă ninge, clipa mă doare...

poezie de din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastrăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trenul trebuia să vină

Trenul trebuia vină. Nu mai vine, nu mai vine.
Singur timpul e de vină pentru gara în ruine,
Dar desigur, călătorii ce așteaptă pe bănci pline
Vor mai spune, vor mai scrie despre trenul ce nu vine.
Despre el vor zice multe, că e plin de flori de gală,
Locurile le-or descrie în manieră ideală,
Îngeri ce coboară-n stații, îngeri care iar se urcă
Minților în ațipire le vor da prin vis de furcă.
Însă-n săli de așteptare zac schelete opaline,
Fiecare ca-n rășină încleștat biletul ține.
La ghișee trist suspină funcționare sibiline.
Trenul trebuia vină. Nu mai vine, nu mai vine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un doctor ocupat

Doctorul nostru din sat
Este foarte ocupat.
Vine luni cu trenul de marți,
Și pleacă vineri cu trenul de joi.
Așa sătenii sunt tratați
Pentru viața de apoi.

poezie de (22 august 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Zi ploioasă-n cimitir

Din groapă sare un harleț
Urmat de o lopată,
Un cioclu trist stă rezemat
De pământul rece-n groapă.

Ploaia cade fără oprire,
Peste lespezile grele, negre,
În pomii goi se bat corbii de zor
Cântând cu ciorile în cor.

Și tristul cioclu pleacă spre casă,
Copii pe drum îl tachinează...
El le doreste, fără a le purta pică
Acolo unde el lucră, acolo ei să se ducă.

poezie de (2 martie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc în splendoarea nopții

Privesc cerul și e liniște-n amurg,
Iar soarele se vede-n oglinda unei ape,
M-apropii de lac cât mai aproape,
Ș-ascult în tăcere izvoarele cum curg.

Privesc splendoarea, dar soarele a adormit,
Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale,
Ce vin din cele patru puncte cardinale,
Iar eu înregistrez și ți le trimit.

Eu intru din nou în melancolii,
Iar brazii-și leagănă crengile din păcate,
Florile-și închid petalele înmiresmate
Și vântul bate într-un dans de veselii.

În lumina lunii se vede-un nor înaripat,
Ce cuprinde cerul fără teamă,
Se-aude-n depărtare ceva ce vrea geamă,
Plângând iubirea-n lung și-n lat.

Și noaptea a trecut c-un gând ce-a mai rămas,
C-o liniște-n sufletul nou de primăvară,
Ș-apoi vine albastru pur și ne-nfășoară,
Ș-ajung la casa veche cu ultimul pas.

poezie de (14 martie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Prin gările cu firme-albastre

Tristețea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Și setea noilor senzații,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantații
De mătrăgună și cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Și gările cu firme-albastre!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbește,
Și-n forța aburilor cântă
Viteza roților ce crește...

Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Și coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Și glas de cobe ce-nspăimântă!...

Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veșnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omenești, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluș capitonate!...
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuți stea pe loc...

El singur,
El,
Și numai trenul,
Creează-n urma lui distanța
Monotonia
Și refrenul
Din care ne-adăpăm speranța
Toți călătorii spre mai bine...

Și numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul știe-anume cine
Și câți din cei plecați aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...

poezie celebră de din De vorbă cu mine însumi (1913)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Miasme de Tutun

O îndelungată fremătare,
La biroul său, plin de valoare,
Unde domnește arta provocatoare,
Răspândind parfumuri amestecate.

Mireasma tare, îmbătătoare,
Răzbate camere și coridoare,
Plutesc aromele dulci în rotocoale
De fum gros, cu reflecții multicolore.

De frământat și amestecat
Tutunul ce așteaptă fie fumat,
A obosit tristul artist,
Acum și-a luat... un aer plictisit...

De la zece pân'la două
Umple tabachere-nouă...
Povestind vrute și ne-vrute
Cu indianul Talpă-Iute.

Vesel și ștrengar,
Imbrăcat foarte precar,
Râde cu amicul său
De cutremură-ntregul birou.

Se spun glume multe,
Cu indianul Talpă-Iute,
Iar după ce acesta pleacă
Moșu bea încă-o cinzeacă.

Acum la trei după-amiază,
Munca este gata toată,
Se urcă agale pe trotinetă
Pe birou, lăsând scrumiera plină.

pamflet de (28 noiembrie 2019)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Vintila

Iubirile sunt ca trenul, vin și pleacă, rămân doar dorurile și ofurile.

aforism de
Adăugat de Dan CSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Peste tot și nicăieri

Hoinărind peste tot și nicăieri
Așa e astăzi, așa a fost și ieri
Privesc în jos, privesc și-n sus
Pe cer planează un vultur pleșuv.

Un om uscat, pare-a fi viu
Pășește sub cerul cenușiu de întuneric,
Plimbându-se pe malul râului sângeriu
Unde peștii Piranha așteaptă flămânzi.

Și am fugit, m-am ascuns departe
De ploaia violentă cu picuri acizi
Topind în jur pe toți și toate
Am fugit, mă ascund, peste tot și nicăieri.

poezie de (14 martie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un tren

Trenul nu stă...
Dar nu stă deloc și continuă mă lumineze
Este vorba de trenul plăcerii,
Cel care-mi săvârșește o săvârșire interioară imensă
Și cel ce mă face mă simt ca o pădure întreagă în culmea fotosintezei
E un tren ce mă duce către o destinație la care nici nu știu să fi visat... dar acum visez
Și mă iau fiori reci și calzi
Și dintr-o dată se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o pană de struț
Și alunecă în viteză
Și e arzătoare și puternică
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retină
Ce lasă o vrajă de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
Și persistă-n a ei profunzime și focar
Ca-ntr-o pădure aprinsă de conifere
pierd în a ta lumina romantică
Simt cum aș putea fi printre miliarde de alte lumini
Însă lumina ta... va fi mereu mai puternică
Și o voi urma până la ultima răsuflare dacă este nevoie
Căci atracția este prea puternică de a fi întreruptă
Se rupe un fir... două... trei
Din răbdarea mea de a nu mai privi spre tine
simt întemnițat într-o poiană a fericirii
Încătușat în lanțurile vieții și energiei verzi
Și biciuit de parfumul ochilor tăi ce-mi zguduie sufletul...
O atracție sălbatică și brutal de puternică
Îmi sfârtecă respirațiile sufletului...
Când te visez, mă impulsionezi,
Iar imaginea ta îmi creează dor și compasiune
Câteodată sunt așa de pierdut... că nu-mi regăsesc imaginea,
iar gândurile zboară odată cu ea
Dar te simt și te plimb prin vise
Cum mă plimbi și tu pe mine cu trenul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Catren (de sărbători)

Foaie verde, foi de crin,
Dacă pierd și astăzi trenul,
Beau un kilogram de vin
Și rămân să fac (ca)trenul!

calambur epigramatic de din Tăcere...
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 47 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Vis sau realitate?

plimb încet, pe pasarelă
Gânditor, în densa beznă,
Cobor pe trepte, mă-ndrept spre casă
Liniștea din jur mă apasă.

lovește-un junghi, nu e de bine
Aleargă coșmare furioase după mine,
Dar îmi revin, mă calmez
Și încep reflectez.

Ajung acasă, sunt liniștit,
Am ajuns într-un sfârșit,
Beau din ceai, și mă gândesc
Să adorm, sau mă trezesc?

poezie de (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Salt peste nuanțe

prinse în rama unei fereastre cu geamul spart
picioarele pleacă singure
pe acest drum sfinții nu sunt dispuși facă miracole
doar opresc trenul pentru control
departe de mulțimea adunată pe peron
din când în când adieri făcute cu pălăria
și un mic semn cu mâna
unui loc mort undeva în pământ
nu-i știe nimeni numele cunoscuse barbaria devorat de junglă
i-au rămas deasupra deschise ferestrele mansardelor
sub o umbrelă colorată în albastru
copacii fac salturi peste nuanțe
foșnesc întâmplări reale și
o legendă
despre
trenul ce odată oprise în toate haltele
pe o linie suspendată un chip necunoscut
numără înainte cu pași hotărâți
traversele lipsă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Pleacă trenul

Când stai în tren și pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Primăvara și toamna
Te tot uiți pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viața m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colț
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruță
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orașe, continente
De ce sunt copleșit de atâtea emoții,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

poezie celebră de
Adăugat de Enache AndreiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Trenul

Ca un alcoolic notoriu,
Ca o pasăre surdă,
Ca un suflet pierdut
Vine...

In ceața deasă,
Prin mucegai de zăpadă...
Plin de urmele vremii
In necunoscutul orfan,
Urmat de vagoane șubrede
Din fier armat.

Șuieră si acum
De parcă-și ceartă morții,
Camarazi pierduți printr-e vagoane
Care jaca,, barba-oarba" cu frigul.

Vine...
Si tot mai trist,
Ne alarmează că moartea
Stă pe scaunul rece sprijinită de bagaje.

poezie de
Adăugat de Nicu popescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt gata să iubesc

Prinde-mă de mână și fii ghidul meu
Spune-mi ce ai vrut să îmi zici mereu.
Șoptește-mi în taină acele cuvinte
Vreau le-aud și să le țin minte.
Gura mi-o sărută, atinge-mă bine
Stârnește dorința ce o simt în mine.
Ține-mă în brațe și strânge-mă tare
Risipește-mi teama și dă-mi alinare.
Și în bezna nopții când nimic nu vezi
Fii a mea făclie să îmi luminezi.
Iar în timpul zilei, e de înțeles
Vreau să îmi arăți că ești cel ales.
Aripi tu -mi dai, ca pot zbor
Când ești lângă mine mă înalț ușor.
Pătrunde-mi în suflet, zidul prăbușește
A venit și clipa -l văd cum sfârșește.
Fiindcă prizonieră sunt de când mă știu
Haide, rupe lanțul, liberă fiu.
Căci a mea armură este mult prea strâmtă
Vreau mi-o dai jos, că nu plec la luptă.
Scoate la lumină sufletul din mine
sunt gata acum să mă iubesc cu tine.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Rondel de vis...

La două, Ion se duce în gară
Să vadă cum trece trenul de trei
Așteaptă, el face pași mărunței
Întârzie trenul, nu vrea apară...

În tren sunt rochii și fluturi de tei
Îi spuse în șoaptă o domnișoară
La doua, Ion se duce in gară
Să vadă cum trece trenul de trei...

Peronu-i pustiu, lumina e chioară
Se simte miros de flori și ulei
El calcă-apăsat prin somnul cu-alei
Se scoală in noapte, se înfioară...

E două, Ion se duce în gară
Să vadă cum trece trenul de trei!..

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cărțile pe care nu le-am scris

stau cuminți. nu plâng, nu se vaită, nu cer. așteaptă
când și când ies la poarta sufletului și privesc lung către niciunde
e modul lor de a protesta. în tăcere.

cuvintele pe care nu le-am rostit sunt cumva diferite
sapă la temelia încrederii și caută scăpare
chiar dacă știu că niciodată nu vor apuca limina tiparului

tăcerile mele sunt ca albastrul cerului. senine.
norii vin și pleacă. culorile se amestecă liniștit sau cu violență
dar albastrul rămâne albastru și tăcerile rămân tăceri

din adâncul neundelui atotcuprinzător se ridică imaginea unui arbust
ce se încăpățânează trăiască. nisipul se strânge în jur ca o cazemată sufocandu-l,
dar el tot mai are puterea ridice câteva frunze la soare, dezvinovățindu-se

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Trenul pierdut

Polițista-n fustă a strigat "alarma"
Trenul polițistei a plecat grăbit...
Polițiști în goană s-au pus la slăbit
I-a trezit ca ceasul, furtunos... alarma.

epigramă de din Polițiști pe tocuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook