Urmă
întreagă lumea încape într-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
ce nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
și o altă poveste se naște
pe aripă de vânt
din toate nervurile plantelor
se naște o cale
în urma de pe pământ
e liniște
ziua de azi e lăsată să se rostogolească
prin înserare
piatră de ametist în labirint
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre plante
- poezii despre naștere
- poezii despre devenire
- poezii despre copaci
- poezii despre botanică
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.